1 dolar smile baby-zâmbetul care vinde. În studiu propriu, fără niciun cercetător britanic prin preajmă!
Zâmbetul gratuit, precum şi cel plătit sunt tot zâmbete, nu?!
Eu zic că da. Însă, de multe ori eu bagatelizez grozăvia bunătăţii, fără să o cântăresc cu adevărat. Din ochi, măcar! Nici tu! Ştiu că bunătatea se revarsă din emoţie, plus un sentiment sau mai multe, care o fac să devină faptă. Emoţia e generată de sentimente, dar şi generează la rându-i simţămintele. De mai multe feluri şi texturi. Expresivitatea e cea care te fură, dacă eşti un spectator artist.
Până să ies, din mine dar şi din ţară, nu am înţeles, cu adevărat, cultura sentimentului şi zâmbetul plătit. Pe cel gratuit l-am exersat chiar eu, ba îl şi pot preda. Profă de actorie, ce vrei?! Din acest motiv apreciez, dintotdeauna, Spectacolul Lumii. Care e multicolor şi, mai ales, infinit…
Un zâmbet care vinde e însoţit de un spectacol pe cinste. Nu că v-o zice un artist, dar „spectacol” e, de fapt, un cuvânt-cheie în călătorii, iar dacă nu e pentru toată lumea, poate că ţine de conştiinţa fiecăruia, ce ştiu eu?! O conştiinţă culturală. Până la urmă, fiecare cu spectacolul pe care îl merită!
Eu l-am aşteptat, pe al meu de cum am păşit pe tărâm african. L-am aşteptat, l-am intuit… şi de-aia am simţit fălcile brusc încleştate şi dureri în maxilar. M-am gândit că e doar o urmare a zborului cu avionul. Cum eu nu mai zburasem, putea fi un motiv. (Nu asociaţi cu fotografia! 😳 ) Evident, nu era acesta motivul! Zâmbetul obligă şi se ia! Cu forţa! Zâmbetul e penetrant!
1 dolar smile baby- mai multe zâmbete, mai mulţi dolari
Sau euro! Sau lire egiptene!
Dacă vrei să nu cheltuieşti bani pe nimicuri în Egipt, mergi privind în gol! Sau înainte! Nu, nu, mai bine în jos, ca să vezi pe unde mergi! Altminteri, spectacolul stradal al comercianţilor te fură. Şi la calitate, şi la buzunar!
De fapt, dacă îţi acoperi urechile cu căşti şi asculţi ceva la subiect – gen maimuţărelile „n-asculta”, „nu privi”, „nu vorbi” – e perfect! „N-am bani” nu e un argument! Şi ia aminte: nu toate obiectele expuse vânzării sunt de calitate sau sunt ceea ce pretind comercianţii că ar fi. Spre exemplu, alabastrul poate fi doar fier+gips, jadul e, de cele mai multe ori plastic. Maimuţărelilor de mai sus le-aş adăuga şi pe „nu clipi”…
Dacă ai clipit, imediat te trezeşti cu un obiect. În mână! Dacă ai ceva în mână, deja a început negocierea, nu ai cum să mai dai înapoi. Tu vei vrea să înapoiezi obiectul, că nu-ţi trebuie! Numai că nici nu-ţi trece prin cap în acel moment că, dacă egipteanul pare că nu mai are mâini, brusc, poţi pune obiectul pe jos. De frică să nu îl scapi şi să-l plăteşti, deteriorându-se, ajungi să îl ţii strâns, pumnul rămâne încleştat… Ştii cum se vede asta din afară?
Aşa începe negocierea! De fapt, negociezi eliberarea ta, libertatea de a te mişca. Comerciantul egiptean, fie că e nubian sau altă specie, e maestru vrăjitor!
1 dolar smile baby- unde dai şi unde crapă
Dacă cumperi de pe stradă şi nu dintr-un atelier inclus în traseul excursiei opţionale, ca obiectiv, nu ştii ce cumperi. Chiar dacă pui vânzătorul să lovească piesa de ceva tare, ca să-i verifici rezistenţa! Vei asista la un spectacol de prestidigitaţie cum rar ţi-e dat să vezi şi te vei alege tot cu un produs contrafăcut. Comerţul stradal e tentant, fiindcă produsele sunt ieftine, pornind de la 1$.
De reţinut: Rezistă! Nu-ţi plac bibelourile!
Egiptenii ştiu să scoată bani din piatră seacă! Ai pus ochii pe o pisică de jad sau pe una de calcar? Nici măcar nu ai apucat să le gândeşti, că ele sunt deja în mâna ta, cu un preţ special ales special pentru tine. Adaugă şi un elefant (jad). Şi un ibis(alabastru). Nici mie nu îmi plac bibelourile, dar asta nu m-a oprit să scot din buzunar aproximativ 50$!
Ai grijă, unii comercianţi îţi spun că te costă 1$ produsul şi, când să scoţi dolarul şi să i-l dai, afli că, de fapt, în viziunea ambulantului înseamnă 15€. Chipurile, 1 dolar egiptean! Nu înghiţi găluşca! 1 dolar=1 euro=20 LE– Chiar dacă tu ştii că 1 dolar= 17LE, nu-i aşa!Preţ bun= preţul pe care l-ai plăti în România pe acel obiect sau lucru. Negociază în LE, adică în lire egiptene! În dolari sau euro e ameţitoare convertirea când te grăbeşti. Nu e obligatoriu să cumperi, dar dacă eşti european vei face cunoştinţă cu bunul tău simţ. Pe care nu îl credeai atât de… activ.
Dacă nu funcţionează indicaţiile pe care ţi le-am dat deja în a rezista, zâmbeşte! Zâmbeşte mult, indiferent de schema de management în vânzări şi nu înţelege chiar tot ce ţi se zice! Deşi e poliglot, vei vedea, aşa poţi s-o ştergi oricând de lângă vânzătorul ambulant. El o să te înjure chiar în limba ta, dar tu zâmbeşte! Nu te va urî!
1 dolar smile baby- spectacolul costă!
Dincolo de comerţul stradal, cel organizat sub formă de ateliere e sigur, e inclus ca obiectiv al excursiei, dar totodată mai scump, fireşte! Dacă de cel stradal mai scapi cum mai scapi, cel organizat e spectaculos, până aici ţi-a fost!
În urma vizionării, sunt sigură că ai zâmbit! Ba chiar o să afirmi că nu te vei lăsa prostit tu de câteva scheme de management în vânzări ale egiptenilor. Mai zi-ţi asta de 100 de ori, că îţi spui degeaba! Reacţia, la faţa locului, va fi una spontană, fiindcă nu ai timp sa gândeşti. Ba, mai mult, o să simţi că, în timp ce îţi ascundeai banii, ai rămas cu gura deschisă şi egipteanul îţi perie dinţii. O faţă, predominant luminoasă, păcăleşte frumos.
Cel din fotografii e interfaţa atelierului de alabastru. Din Luxor. Actorul principal, cum ar veni.
Figuraţia nu a fost nici ea mai prejos. Mai ales după încheierea spectacolului, când am pătruns în expoziţia cu vânzare a atelierului. De preţuri afişate, nici vorbă! Doar câteva, ici colo, lângă produse minuscule. Orientative, chipurile! În Egipt îţi pierzi simţul orientării, te asigur! Dar merită să-ţi încerci norocul!
1dolar smile baby- nu daţi cu pietre!
În Hurghada, unde aveam cazare, nu m-am simţit deloc agresată de comerţul stradal. Nici nu am ieşit prin împrejurimi, ce-i drept, fiindcă Hurghada e o staţiune mare, iar partea oraşului în care am fost cazată, la vreo 9km de centru, era în construcţie. Însă, odată cu prima excursie opţională, am simţit, cu adevărat, ce înseamnă comerţ egiptean.
Dacă pietrele aduc noroc, atunci, de-acu înainte, după vizita din Egipt, o să am căcălău … o să am! Pietrele sculptate sub forma unui gândac de bălegar– scarabeul, exact!- sunt o modalitate a comerciantului de a te agăţa. Dau cu ele în tine, la propriu! Eu nu le-am refuzat, dar nu-ţi încerca norocul. Balega, în cultura populară românească e aducătoare de noroc. Pietrele egiptene ţi-l încearcă!
În cultura egipteană, scarabeul reprezintă învierea sufletului. În realitate, ţi-l vei salva, cât să nu te simţi încolţit.
Pe curând! O cale nouă şi ocale-n noi se-adună.
Exceptional articol!
Exagerezi! 😛 E doar superb! 😆
Mie scarabeul mi-a adus aminte de o poantă… „Scarabeul este cel care locuiește la scara B. Că dacă locuia la scara C se numea Scaraceu”! 😀
Frumoase amintiri ai șesut tu pe calea aia(sta) 😉
Deci, în primul rând că sună mai bine „şesut” decât „ţesut”. Din acest motiv, nu o să corectez! Pe „scare” îl rezolv instant! Acu, revenind, eu „şes”, tu câmpie! 😛
😆
Știam eu că mă pot baza pe tine! 😆
*scara și *țesut (dorm pe dumneamea!) 😀
Te-a pupat actorul? 😉 La o așa desfășurare de forțe, e greu să nu scoți banul, știu ei ce știu. Pe când îmi jurasem că nu mai cheltuiesc un șfanț, în Maroc, ne-a agățat un nene știrb și binevoitor, ne-a plimbat pe la făbricuțe, s-a asigurat că pot să fac și niște poze. Am plătit o miniatură de vas de tajin la triplupreț! 🙂 I-am mai dat și lui, toți mărunții, că mi-a fost drag. Cumva, avusese codul de acces la grozăvia bunătății, acum îmi dau seama.
Pe la minutul 5.25 al filmării mă pupă, exact! 🙂 M-a simţit de-a lui, cred. Aproape toţi egiptenii m-au cucerit. Cu excepţia unuia, de la Piramide, care părea mai mult ţigan de-al nostru.
[…] Pe urmă mergem la Templul Karnak, apoi facem o vizită la un atelier de papirus. Despre cel de alabastru am povestit deja, era inclus în această excursie opţională… Şi prânzul, dar nu mi-au […]