Energia locului şi atitudinea ta faţă de acel loc îţi aduc ceea ce eu numesc priveghere. Una uşoară sau una grea. Calea!
O cale veche
Către una nouă, se subînţelege, că nu ne plac fundăturile, nu-i aşa?! Care ţin de energia locului şi atitudinea întru nou, exact!
Privegherea pentru călător e cerinţă obligatorie şi cea mai importantă. După buzunar, bineînţeles!
Că veni vorba de fundături, sunt „prea” nouă să încep s-o fac pe călătoarea experimentată. Una care împărtăşeşte cu alţii drumurile-i (pentru profit şi nu numai!). Însă sunt „îndestulător” de veche încât să ştiu ce mă aşteaptă, odată ce m-am pornit pe calea asta, turistică.
Vechea Alma Naher va da, clar, buzna aici, cu absolut toate ocalele ei. Aşa că nu vă aşteptaţi să găsesc o cale mai uşoară de-a mă exprima, căci nu posed. Deocamdată!
Imaginaţi-vă întâii călători, fie şi numai până la tribul vecin… au trăit calea… curat?! Cu simţurile nealterate, cu spaima şi beatitudinea drumului nou? Nu ştim!
Sunt sigură însă că nu au plecat la drum cu gândul la C, A, L sau E (iniţiale ale băştinaşilor, să spunem… ). Şi, nici la ce vor vrea ei să audă, la înapoierea în tribul-mamă, din gura sau pana lui O (iniţiala călătorului). Desigur, eu mă refer acum la cei care au rămas în viaţă după întâlnirea membrilor celuilalt trib. Şi la o întâlnire paşnică, ducând la tratative de bună pace şi pe viitor, Celorlalţi, o cale bătută! „Bătută” nu e cea mai fericită exprimare, în acest caz, dar aşa s-a nimerit. Înţelegeaţi şi singuri, dar m-am gândit, totuşi, să explic preventiv.
Ceea ce am vrut să subliniez e că eu, când mă voi aşterne în scris, mă voi gândi doar la distracţia celorlalţi. Voi uita cu totul de mine! Voi afişa preţuri sec şi voi face reclamă… Glumesc!
Ocale vechi
Energia locului şi atitudinea
Nu ştiu dacă e cazul să justific plimbarea de la Alma Naher la Ocale. Nici nu am o justificare profesionisto-lămuritoare. Cărarea către ocale s-a insinuat sortită cumva, în urmă cu aproximativ o lună… O lună şi un soare simpatic.
Cei vechi, ştiu povestea, cei noi o vor afla acum (sau niciodată)! Pentru a afla, o să vă întorc către prima pagină o-cale.ro. Citiţi, mai întâi, ce scrie acolo!
Cuvintele şi ceea ce pot ele să construiască (a)prind! Nu pe toţi! Nu pe mulţi! Pe mine, încă de pe vremea când blogurile nu erau instrumentul oricui. Şi, ce-i drept, nici nu puteau ele ridica sau dărâma, după caz, ce pot ele clădi sau nărui astăzi..
Mie, de-a lungul anilor, cuvintele mai mult mi-au adus decât mi-au luat. Îndeajuns de mult încât să nu le las tăcerii. Astfel, în urmă cu o lună, ale mele (cuvinte!) mi-au adus drept premiu acest domeniu. Plătit pe 10 ani de-acu înainte, de (la) Domaz.ro, la una dintre probele
SuperBlog– Ediţia de toamnă.
Apoi, am câştigat o vacanță în Hurghada (Egipt) pentru două persoane. 7 nopți de cazare, hotel 4 stele, regim all inclusive, zbor direct București-Hurghada, de la Christian Tour. De care am beneficiat deja, în perioada 16–23.12.2018. Despre energia locului şi atitudinea mea faţă de Egipt o să povestesc foarte curând. Revenind…
La două zile distanţă, am mai câştigat încă un voucher de 300 de euro de la CND Turism. Voucher pe care nu l-am valorificat încă. În cadrul aceluiaşi concurs de advertoriale creative. Noroc? Cu carul! Dar să nu exagerez, se putea şi mai mult, caru’, în viziunea mea e mai mare.
Cum ziceam, întâmplarea nu e neapărat o explicaţie care să justifice apariţia acestui blog! Dar
o cale nouă,
pe tărâmul ăsta fermecat al cuvintelor tot stătea să înceapă. Sau continua. Şi, atunci, de ce nu ca o moşiereasă călătoare?! O cale nouă cu ocale, ştiu! Am observat deja, în toiul scrierii acestui articol. Desigur, există modulele ajutătoare, cu care sper să mă împrietenesc. De la unele primeşti şi nişte bulinuţe verzi! Mă simt ca la grădiniţă, aşa că fie-mi iertate, din când în când, copilăriile!
Mai ţineţi minte cum am început acest articol?”Energia locului şi atitudinea ta faţă de acel loc îţi aduc ceea ce eu numesc priveghere”. Energia locului şi atitudinea sunt foarte importante, în general, ştim!
Turiştii sunt de foarte multe feluri, nu o să-i mai clasific şi eu. Fie că e vorba de turiştii în kilometri sau de ceilalţi, în cuvânt.
Totuşi, eu am o anumită rezervă că, atunci când s-au făcut clasificările, NU m-au inclus, obligatoriu, şi pe mine. Bineînţeles, toţi ne credem speciali, deci nu o să mă sustrag nici eu acestui gen de narcisism. În floare! Însă, al meu vine la pachet cu tot cu rădăcini, buruieni şi chiar cu pământul în care-a fost sădit.
Ca să povesteşti ce vezi, călătorind, trebuie să te transformi instant într-un observator rece şi calculat. Mai ales dacă vrei să vinzi, pe mai departe, poveştile-ţi. Şi eu vreau să fiu cumpărată! Toţi vrem!
De fapt, nu istoria locurilor vinde. Şi nici nu copleşeşte! De altfel, o poţi inspecta/conspecta cu ajutorul prietenului nostru, al tuturor, Google, cu mult înainte. Privegherea copleşeşte! A mea! A ta, prin mine.
Ocale noi
Energia locului şi atitudinea
Privegherea, primenirea, pomenirea sunt trei cuvinte specifice, în limba română, îndreptate cu precădere către o zonă mai… cum să-i zic?!… Mai moartă! Mie nu mi-e teamă de dicţionar! Ca să poţi să te uiţi la toate minunăţiile lumii ăsteia, ai nevoie de toate cuvintele! Şi de linişte. Acea linişte de priveghi. Bineînţeles că nu o să ai parte de ea doar atingând pietroaiele Piramidei lui Keops. Sau, stând într-un picior şi pupându-te cu Sfinxul. 
În toate locurile turistice notorii e aglomeraţie, gălăgie şi, un lucru regretabil, mizerie. Explicabil, nu o să fac din asta un câmp de luptă sau o redută!
Prin acest blog de călătorii, posibil că o s-o cunoaşteţi pe Alma Nahe mai bine. Sau o s-o uitaţi. Ea sunt eu, indiferent de gramaj. Adică, Oli!
Fotografiile din călătorii şi eventualele filmuleţe vor însoţi textele mele, dar nu în scop estetic. O să vedeţi! O mică mostră?!
„Energia locului şi atitudinea!”, exact! Doresc ca în toate textele mele atitudinea să poată fi exprimată liber. Aşa cum se simte din această înregistrare. Nu se vede, se simte, cum ziceam!
Pe curând! O cale nouă şi ocale-n noi se adună!
PS: Imaginea de mai sus e logo-ul o-cale.ro; Calul pare zebră, dar eu mă încăpăţânez să zic tuturor „o-cal-e!”.
O cale către mine o aveţi în acest moment. Mai rămâne să găsesc eu niscaiva ocale şi ore (uită-te atent la logo!)prielnice, cu care să vă îngreunez sufletul.
Prevăd aici o cale către succes, pavată cu ocalele potrivite. Orele vor fi îngăduitoare și ele.
Ce fain și ce mă bucur și era timpul!
Vai de ocalele mele, îmi cam prind urechiuşele cu detaliile administrative! 😆 Dar o scot eu la capăt! Prevăd că o să dau jos ceva ocale personale până o să prind toate dedesubturile moşiei. Mulţumesc că ai trecut pe-aici, Irealo!
cale lungă să ai, jupânească lăptăreasă!
Lungă să fie, psipsină, mulţumesc!
Bine ai pătruns pe CALE-a călătoriilor! Numai căi ușoare și încununate de succes să ai! Îți sștept cu mare interes povesțile de prin Egipt, sunt mare iubitoare de tot ce are legătură cu această țară. Succes!
Mulţumesc, Angela! Recunosc că pe „almanahe” mă simţeam ceva mai „călătoare”, iar acu, când trebuie să mă adun, mă simt un pic împrăştiată. Vin şi poveştile, rând pe rând, tocmai o rânduiesc pe prima. Au fost numai 7 zile, dar senzaţia mea e că am stat o lună întreagă acolo. Şi sentimentul se păstrează şi în scris. 😛
O cale bună să ai, iar ocale câte voiești tu!
Din partea mea numai de bine!
Mulţumesc, Mugur! Din partea ta nu nici mă aşteptam la altceva.
Abia aștept să-ți citesc înscrisurile, care sper să fie mai dese decât cele de dincolo.
Presupun că aici motivarea este mai… substanțială.
Este mai motivant aici, dar nu neapărat mai substanţial, Deocamdată, cel puţin! Şi mi se pare sau chiar e o cale pe care mi-am dorit-o de mai multă vreme, dar nu ştiam de unde s-o pornesc.
Cum eu sunt atentă la semne, nu am făcut altceva decât să dau ghes „indicaţiilor” de Sus, fără să mă gândesc prea mult.
Cu siguranţă o să scriu aici, cel puţin o perioadă, dar o să mai scriu şi acolo, când şi când.
Substanțialitatea, fie ea materială sau de altă natură, este, oricum, sub semnul relativității.
Iar în ce privește semnele, trebuie să le acordăm atenție, căci oportunitățile apar peste tot, dar trebuie să le oferim și ocazia de a se manifesta. Se pare că o-cale este o oportunitate de care merită să beneficiezi din plin.
Cineva, mi-a răspuns într-o contestaţie, la SuperBlog, unde luasem un punctaj mai mic, că în articol nu am respectat rigorile unui articol de travel şi de aici rezultatul.
Nu le-am respectat nici în al doilea, dar am ascuns asta ceva mai convingător şi am câştigat sejurul în Egipt. În acel moment, al câştigării, am înţeles că aş putea să fac asta şi ţintit!
Şi, iată-mă!
Cred că noi doi am mai discutat pe această temă. Tu poți face multe lucruri, fiecare dintre ele în mai multe feluri. Tu poți scrie advertoriale care de fapt nu sunt advertoriale, dacă poți face abstractie de linkurile către paginile sponsorului. Așa că sunt convins că vei face lucrurile doar în felul tău, pentru că altfel nici nu poți, nu ai mai fi tu.
Ce voiam să zic e că nu mă încadrez în categoria bloggerilor de travel şi nici n-am de gând să o fac altfel, decât aşa, în felul meu. 🙂
De’o cale cat mai lunga sa ai parte
Mulţumesc, Tudor! De-o fi să fie, o să fie!
Îmi place logoul maxim! 😉
O…călești tu cumva! 😉
Un copil de-al meu mi-a deschis ochii cu o aplicaţie. Restul a venit natural, pe calea „floare la ureche”! Mie îmi place şi numele site-ului! Maxim! 😆
Mie îmi place tot la tine! 😀 Maxim!
Între timp am mai adunat ocale, alea de le căutai. Şi, stai pe-aproape, că vine au şi a treia oca. Muncesc ca o roabă. Na, maxim ai zis, maxim ţi-am dat! De citit!
Stau, cum nu! 😀 Cumințâcă!
Maxim să fie! De citit! 😉
[…] https://o-cale.ro/2019/01/08/energia-locului-si-atitudinea-o-cale-si-ocale […]
[…] dovadă că eu nu mă întâmplu aşa, doar la anumite ocazii caută-mă la ocale! Pentru mine, contează foarte mult energia locului şi atitudinea lui. Poţi visa închis sau […]